sâmbătă, 1 iulie 2017

„Din ștreang” de Aurelia Chircu

RECENZIA: Când doamna Aurelia Chircu m-a contactat pentru a mă întreba dacă îmi doresc să citesc romanul dumneaei, m-am bucurat pentru că urma să citesc o carte a unui autor de la care nu mai lecturasem nimic înainte dar, în același timp, am fost și puțin circumspectă, din cauza faptului că intram în imaginația unui autor necunoscut, așa că nu știam la ce să mă aștept. Dar apoi mi-am spus că este o carte scrisă de un scriitor român, și cum, până acum nu prea am avut experiențe neplăcute cu ceea ce au scris ei, mă bazam pe faptul că din ștreang nu se va afla printre acele puțin excepții. 

Cum autoarea nu a mai avut exemplare fizice pentru a-mi trimite unul, am fost nevoită să apelez la citirea în pdf, un mod pe care, în ciuda faptului că nu îl exclud în totalitate, mă îngreunează puțin, deoarece îmi obosesc ochii mai repede, și cum port ochelari sunt nevoită să mă opresc din a citi, ca să îmi revin. Dar în acest caz nu prea a fost vorba de așa ceva, deoarece stilul scriitoarei este unul lejer, făcând ca povestea să fie citită cu ușurință, așa că am parcurs destul de repede paginile. Și cu toate acestea, cum nu știam foarte multe aspecte despre poveste - în afara faptului că citisem undeva cum că ar fi vorba despre un criminal care moare și se reîncarnează într-un altul și de acolo pornesc tot felul de evenimente -, misterul m-a determinat să fiu foarte entuziasmată dar, în același timp, să am și puține emoții; într-un fel nu mă simt foarte bine atunci când nu cunosc foarte multe detalii, deoarece mă face să simt că nu pot controla ceea ce se află în fața mea. 
Se spune că tinerețea, frumusețea și sănătatea deschid lumea spre o infinitate de posibilități. Însă, fără noroc, aceste calități pot fi, uneori, total inutile.
Acțiunea poveștii se petrece în jurul anului 1850, o perioadă pe care eu am descoperit-o doar din cărțile de istorie sau din cele în care poveștile de dragoste și emoțiile pe care mi le aduceau declarațiile de dragoste pe care și le făceau personajele, a adus, de această dată în prim-plan o locație pe care am putut-o simți ca fiind puțin dark. Necunoscutul, acțiunile care aparent par a fi neînțelese și fără răspuns dar și personajele prinse în mrejele întunericului și ale misterului, totul amestecat cu o atmosferă care a reușit să îmi provoace o anumită teamă, a reușit să îmi ofere o călătorie care nu se poate parcurge cu ușurință; chit că, așa cum am spus, povestea este spusă într-un stil lejer și ușor. Mi-a plăcut mult începutul și de atunci am reușit să-mi dau seama că va urma să se întâmple ceva interesant și care îmi va pune mintea la contribuție, nu doar imaginația. 

Cum nu sunt foarte familiarizată cu poveștile polițiste, nu am fost foarte pregătită și atentă când a fost vorba de a analiza detaliile mai puțin evidente, așa că nu prea am fost pe fază în momentele în care ieșeau la iveală anumite acțiuni sau informații, ci mai mult ajungeam să fiu băgată în și mai multă ceață. Dar aici cred că a fost mai mult vorba de incapacitatea mea de a putea să dezleg anumite mistere, nu de modul cum autoarea le-a introdus în poveste. Deci din această privință mă consider vinovată; genul polițist nu a fost și nu cred că va fi unul dintre genurile pe care să le prefer, chit că aici a fost vorba și de aspecte fantastice. Uneori pot spune că am fost destul de nervoasă pe faptul că nu puteam să fiu pe fază și să anticipez anumite rezultate.

Un aspect pe care mi l-aș fi dorit mai mult accentuat a fost cel legat de personaje și de lucrurile pe care le-am aflat despre ele. Cu toate că autoarea mi-a oferit detalii despre ele, nu au fost îndeajuns pentru a mă determina să-mi fac o părere despre ele, să ajung să mă familiarizez cu personalitatea lor. Iar un alt aspect care m-a lăsat puțin în ceață se referă la faptul că, în unele momente, am simțit cum povestea o lua puțin pe arătură și nu mai înțelegeam în ce direcție vrea să o ia. Și aici nu mă refer la acele lucruri ce au ținut de faptul analizatorul din mine nu se prea pricepea să potrivească anumite piese de puzzle între ele. Citeam și după un anumit punct nu înțelegeam cum de se ajunsese acolo, dar și cum de personajele respective erau de fapt celelalte personaje și cum de unul îl iubea pe celălalt și de ce. A fost o mică încâlceală în capul meu, iar pentru acest aspect am fost nevoită să îi scad o stea, ceea ce m-a determinat să ajung să-i acord doar trei stele pe Goodreads, după ce o alta am luat-o pentru personajele pentru care nu ajunsesem să simt mai nimic. Deoarece, în fiecare carte pe care am citit-o, orice personaj – fie el rău sau bun  ajunsese să îmi ofere ceva, un sentiment pe care să îl port pentru el. Nu știu dacă a fost neapărat un lucru rău în povestea de față, dar eu am fost puțin tristă când am văzut că nu reușiseră să îmi dea nimic.

Consider că este o poveste care trebuie citit, în primul rând, de cei care lecturează cărți polițiste, de cei cărora le place să dezlege mistere și să fie încontinuu puși la „muncă”, din acest punct de vedere, și în al doilea rând de oamenii care doresc să se familiarizeze și cu un alt gen. În concluzie, cam de toți cei care literatura este pentru ei un hobby. În privința felului cum puteți procura din ștreang, având în vedere că, din câte am aflat, volume în format fizic nu mai sunt, cred că dacă o veți contacta pe autoare, vă va oferi un exemplar pentru recenzie. Aurelia Chircu  apăsați pe numele scriitoarei pentru a vă duce pe pagina de facebook a acesteia  ne-a oferit un debut reușit, care consider că nu trebuie să se oprească din a publica doar o carte. Sper să mai publice și altele în viitorul apropiat. 

Mulțumesc autoarei Aurelia Chircu pentru exemplarul oferit spre recenzie!

Alianța verii: Proiectul fotografic „IUBESC” și colecția Leda Edge lansează volumul „50 de zile înainte de sinucidere”


„Nu ești pisică. Nu ai opt vieți de rezervă. De aceea trebuie să trăiești în așa fel încât lumea să își amintească de tine multă vreme după ce vei fi murit.” – Stace Kramer

Editura Corint lansează vineri, 7 iulie, de la ora 17.00, la Terasa Mega Mall, romanul teen fiction 50 de zile înainte de sinucidere, scris de Stace Kramer, în cadrul colecției Leda Edge.

Romanul de debut al lui Stace Kramer este un semnal de alarmă adresat tinerilor: autoarea abordează cu naturalețe și curaj o temă sensibilă și controversată, printr-o analiză psihologică a generației de azi, ilustrând contradicțiile și spiritul liber specific vârstei. Volumul a avut peste 3.5 milioane de cititori online, iar povestea de bază a servit drept sursă de inspirație pentru jocul Balena albastră, denaturând viziunea autoarei.

Alături de partenerii săi, Editura Corint și-a propus să evidențieze puterea internetului, ca factor de manipulare și de influență, unde anonimatul îi protejează pe tineri, oferindu-le posibilități nelimitate. Lansarea își propune să fie o dezbatere și un semnal de alarmă adresat adolescenților care refuză să vorbească despre problemele lor și caută soluții în locuri greșite.

Acest volum beneficiază de expertiza doctorului Andrei Cristian, cel care a scris prefața și notelor de subsol. În viitorul apropiat, acesta va organiza o serie de conferințe dedicate adolescenților.

În cadrul evenimentului, îi vom avea alături pe:
  • Marta Popescu, cu proiectul IUBESC, care va desfășura o sesiune fotografică alături de invitați și public;
  • Doctoru Cristian Andrei, care ne va vorbi despre dificultățile întâmpinate de adolescenți și despre percepția lor asupra vieții, fiind influențați și provocați de internet să își demonstreze abilitățile și să își depășească limitele, fără a fi conștienți de consecințe;
  • Irina Stoica, vlogger Irina citește;
  • Nona Rapotan, cadru didactic și coordonatorul site-ului Bookhub.ro din 2016;
  • Irina Ionescu, de la Școala de Valori, partenerii noștri pentru eveniment. Școala de Valori este o organizație non-profit, a cărei viziune este transformarea României într-o societate care generează încredere, echilibru și curaj.
  • Lucia Radu-Simota, trainer in educația nonformală și blogger;
  • Alexandra Predescu-Șarpe, moderatoare și PR la Editura Corint;

Despre autoare:

Stace Kramer (nume inspirat din seria de filme horror Saw) este pseudonimul sub care publică tânăra autoare Anastasia Holova. S-a născut în anul 1996, în Rusia. Bestsellerul „50 de zile înainte de sinucidere” l-a scris la 16 ani, vârstă pe care o are și eroina cărții. Povestea adolescentei rebele care încearcă să-și găsească drumul în lumea ei fragilă a devenit imediat cunoscută și a cucerit tinerii cititori.

Parteneri media:


joi, 29 iunie 2017

„Nemuritoarea Starling” (Emblema eternității, #1) de Angela Corbett

Primul volum al seriei Emblema eternității poate fi comandat de pe site-ul editurii Corint

DESCRIEREA: O dragoste atât de puternică, încât nici eternitatea nu îi poate despărți.

Evie Starling a dus o viață relativ obișnuită, ieșind cu prietenele, vorbind despre băieți și conducându-și Mustangul din 1966. Toate acestea se schimbă atunci când se mută în Gunnison, Colorado, pentru a începe colegiul, și când cunoaște doi bărbați misterioși. 

De secole, Alex Night și Emil Stone au dorit-o pe Evie, dar fiecare a avut propriile lui motive pentru a vrea să fie cu ea. Când amândoi susțin că sunt sufletul ei pereche și îi povestesc despre un trecut incredibil, Evie află că este o cu totul altă persoană decât credea. Curând, Evie se trezește în mijlocul unui război vechi de când lumea între Societatea Amaranthine, protectorii sufletului, și Rezistența Daevos, distrugătorii sufletului.

Cu un trecut pe care nu îl înțelege și un viitor plin de pericole, Evie trebuie să decidă în cine trebuie să aibă încredere. Dar Alex și Emil nu sunt singurii care o doresc pe Evie, iar sufletul ei urmează să devină miza într-o confruntare pe viață și pe moarte. 

RECENZIA: Motivul principal pentru care mi-am dorit să citesc Nemuritoarea Starling s-a datorat faptului că m-a atras foarte mult coperta, culorile folosite atrăgându-mi mereu ochii de fiecare dată când o vedeam. Dar, bineînțeles, nu sunt genul care să cumpere o carte doar pentru că are o imagine frumoasă pe copertă, ci o fac doar în momentul în care și descrierea m-a fascinat într-atât de mult încât să îmi doresc să citesc conținutul. De cumpărat, nu a fost cazul la cartea de față, deoarece am primit-o din partea editurii Corint pentru recenzie, dar am primit-o pentru că mi-am dorit-o, deci aveam de la început anumite așteptări din partea ei. Dar dacă  dintre cei care vor citi această recenzie  se găsesc și acele persoane care știu că nu îmi place, ci urăsc triunghiurile amoroase, își vor pune un uriaș semn de întrebare pentru faptul că am vrut să citesc Nemuritoarea Starling, în condițiile în care în roman există un astfel de triunghi. M-am hotărât să-i dau o șansă totuși pentru că mi s-au părut a fi foarte interesante Societatea Amaranthine și Rezistența Daevos, și trecând peste faptul că mi se par a fi niște denumiri foarte inspirate, mi-am și dorit foarte mult să sap mai adânc în povestea lor, să le aflu istoria, secretele și motivele pentru care între cele două se află un război atât de vechi. Plus că am trecut peste faptul că Neuritoarea Starling conține un triunghi amoros la mijloc, deoarece mi s-a mai întâmplat  cei drept, foarte rar – să citesc astfel de cărți și să nu mă deranjeze cu nimic acest aspect care, în mod normal, m-ar fi scos din sărite. Un exemplu ar fi Regina Roșie de Victoria Aveyard care, în cazul acela totul fusese mult mai intensificat, deoarece în primul volum nu am avut parte de un triunghi amoros, ci chiar de un pătrat. Și nu m-a deranjat cu nimic, așa că am sperat că nici în cazul de față să nu existe motive pentru care să urăsc aceste relații.

Volumul începe cu un prolog care, sincer, m-a încântat foarte mult în timp ce îl citeam, deoarece, cu toate că era destul de evident cine era unul dintre personaje, cu cel de al doilea eram în cumpănă, din cauza faptului că nu aveam habar spre care din cei doi băieți avea să se încline balanța. Și a fost palpitant să citesc acel prolog, deoarece în jumătate din el mă simțeam într-o completă ceață. La fel și începutul primului capitol m-a bucurat într-o măsură foarte mare, la fel și momentul în care Evie se afla în acel loc; pentru mine a fost un cadru cu totul nou, diferit față de multe altele pe care le-am descoperit în cărțile de dragoste. Într-un anumit punct pot spune că m-am împotmolit puțin deoarece devenea oarecum forțată toată acțiunea, puțin exagerată, Evie fiind mult prea degajată în privința necunoscutului. Acest aspect m-a deranjat oarecum și chiar am ajuns să mă rog ca pe mai departe să nu se întâmple la fel cu deciziile ei, deoarece nu știam cât de mult aveam să o plac pe Evie. Am mai avut parte de astfel de personaje și în alte cărți și m-au dezamăgit total până la finalul cărții. Și, din păcate, așa a fost și în cazul ei. Știți genul acela de personaj care, în capul lui gândește rațional, are îndoieli, dar când vine vorba de a lua o decizie, dă cu bâta în baltă, lăsându-te foarte nedumerit? Dar nu personajul acela care te surprinde într-un mod plăcut, ci acela care te face să te gândești câtă minte are de vrea să se îndrepte spre acel drum care până și tu știi unde va duce. Dacă într-un anume caz a făcut ce a făcut, deoarece, să zicem, ar fi fost influențată, în celelalte nu prea i-am găsit scuze plauzibile. Nu am plăcut-o cam deloc pe Evie, nu am înțeles-o, nu am putut fi, efectiv, în concordanță cu ceea ce făcea. 

Alex și Emil sunt două personaje interesante, cu povești mai mult sau mai puțin fericite și cu aceeași dorință pentru care ar fi în stare să traverseze și Iadul pentru a putea să și-o îndeplinească. Cum, în acest caz, triunghiul amoros dintre Alex-Evie-Emil nu s-a înclinat spre partea mea de balanță, nici nu pot spune care dintre cei doi mi-a plăcut mai mult. Dar dacă stau să mă gândesc în trecut, la ce s-a întâmplat acum mulți, mulți ani, dar și la ce a fost în prezent, cu Evie, poate că aș privi mai atent în direcția lui Alex, deoarece acțiunile lui mi s-au părut a fi mult mai plauzibile, mai înțelese de mine și nu așa de forțate. Dar aș putea totuși să privesc cu coada ochiului și spre Emil, din cauza faptului că ceea ce a ales să facă mai spre finalul volumului, m-a determinat să îmi crească mai mult admirația pentru el. Și cu toate acestea, niciunul dintre cei doi nu are cum să ajungă la inima mea, din cauza faptului că autoarea i-a construit mult mai previzibil, uneori enervanți și mult prea obsedați în anumite puncte de vedere.

În schimb, un aspect pe care l-am apreciat foarte mult a fost în momentul în care am citit despre istoria Societății Amaranthine și a Rezistenței Daevos, despre modul cum au luat naștere fiecare și ce îi leagă, într-un anume fel, pe toți cei din ambele tabere. La fel de mult am îndrăgit și imaginația Angelei Corbett pentru modul cum a legat ideea de suflete-pereche, despre conexiunea dintre un bărbat și o femei atunci când ajung în acest stagiu și despre tot ceea ce reprezintă coperta, de fapt. A fost foarte interesant și cred că, dacă nici alții nu sunt mari fani ai triunghiurilor amoroase, cartea merită să fie citită chiar și pentru această legendă care sigur o vor îndrăgi măcar pe jumătate cât mi-a plăcut mie. Și poate din cauza asta mi-aș fi dorit să se concentreze puțin mai mult pe acest aspect decât pe dovedirea celor doi că sunt sufletele-pereche ale lui Evie; cred că jumătate din carte numai despre asta a fost vorba și a fost oarecum obositor.

Așa cum am scris mai sus, au fost destule fragmente în carte pe care să le intuiești că vor apărea în volum, cu multe pagini înapoi să ajungi la eie. Previzibile și uneori seci pentru o cititoare care a lecturat atât de multe cărți din categoria romance încât să nu mai fie atât de ușor dată pe spate în momentul în care un băiat se dă pe lângă o fată, îi spune vorbe dulci și promite că o va iubi toată viața. Din contra, m-au enervat destul de mult și cu greu m-am abținut să nu dau paginile, deoarece ajunseseră să mă sufoce de câte ori își declara fiecare dragostea pentru Evie. M-ai mult de trei stele nu am putut să-i dau pe Goodreads, și sincer sunt destul de dezamăgită din acest punct de vedere deoarece chiar mi-ar fi plăcut să îi fi dat mai mult. Nu știu de ce la început avusesem o presimțire că o să fie mai mult decât un simplu mi-a plăcut și atât, dar se pare că intuiția nu dă mereu roade. În schimb, dacă sunt cititori cărora le plac poveștile de dragoste mai siropoase, în care printre pagini se împletește și genul fantasy, dacă sunteți tineri care vreți să citiți o carte ușoară, dar nu foarte simplă, la un pahar de limonadă rece, Nemuritoarea Starling este perfectă pentru voi. 

Mulțumesc editurii Corint pentru cartea oferită spre recenzie!